Una poesia di Radu Vancu

Ca niște clătite îmbibate bine-bine cu dulceață,

așa bucură sinucigașii ochii lui Dumnezeu.

Ca niște poeme de dragoste

scrise pe foi de asemenea clătite,

așa bucură ei ochii lui Dumnezeu.

Ca niște poeți visați de un Dumnezeu diabetic

tatuându-și poeme de dragoste

pe inimile îmbibate cu dulceață,

așa bucură ei ochii & glicemia lui Dumnezeu.

Frumoși ca făcuți din zahăr & cianură.

Blânzi ca porumbeii & înțelepți ca șerpii

ce se înghit pe ei înșiși.

Oameni de tinichea cu inimi de clătite.

Pe toți îi învelește, noapte de noapte,

în inima lui ca o clătită uriașă

îmbibată bine-bine de o invidie

ca dulceața de corcodușe cu mentă.

Come sfoglia imbevuta di dolcezza 

così gli occhi di Dio deliziano i suicidi. 

Come poesie d'amore 

scritte su pagine di quella dolce sfoglia 

così essi deliziano gli occhi di Dio. 

Come poeti sognati da un Dio diabetico 

che incidono poesie d'amore 

sui loro cuori imbevuti di dolcezza 

così essi deliziano gli occhi di Dio

e lo zucchero nel suo divino sangue.

Belli come impastati di zucchero e cianuro. 

Teneri come colombe, astuti come serpi 

che ingoiano se stesse. 

Uomini di stagno con cuori di delizia. 

Tutti li avvolge, notte dopo notte, 

nel suo cuore come un'immensa sfoglia 

imbevuta di un'invidia come la dolceamara

miscela del mirabolano e della menta.